Un cazan cu combustibil solid și ingeniozitatea fermierului au făcut uscarea cerealelor de câteva ori mai ieftină

Cazanul pe combustibil solid și ingeniozitatea fermierilor au redus costurile de uscare a cerealelor de câteva ori

Cu doar câțiva ani în urmă, pentru majoritatea fermierilor, uscarea cerealelor rămânea o etapă obligatorie, care impunea propriile reguli — tarife ridicate, cozi la silozuri și dependența de gaz. La ferma „”Kolos”  al fermierului Z.M. Ciolkovski” din regiunea Lviv s-a decis să se urmeze o altă cale — să se închidă ciclul de producție în interiorul fermei și să se mizeze pe combustibilul alternativ, transformând deșeurile în resurse.

Acest pas a necesitat nu doar investiții, ci și disponibilitatea de a experimenta și de a-și asuma riscuri. Însă încă din primul sezon s-a demonstrat că un sistem de uscare bine conceput poate deveni nu doar un instrument de economisire, ci și o bază pentru o calitate constantă, o planificare flexibilă și o nouă abordare a afacerilor agricole.

Cum se construiește la „Kolos” o exploatație agricolă pentru anii următori

Ferma „Kolos” a fermierului Z.M. Ciolkovski din regiunea Lviv nu se bazează pe o expansiune de dragul expansiunii, ci pe decizii bine gândite, care s-au conturat de-a lungul anilor. Înființată încă din 1994, aceasta rămâne și astăzi o afacere de familie, în care fiecare etapă a producției are propria logică și continuitate. Astăzi sunt cultivate aproximativ 1300 de hectare de teren, iar această suprafață funcționează după un sistem clar structurat. Alegerea culturilor nu este întâmplătoare. 

— Soia și porumbul nu sunt doar culturi rentabile, ci fac parte dintr-o rotație a culturilor bine gândită, care contribuie la refacerea solurilor. Porumbul lasă în urmă resturi organice și minerale, în timp ce soia îmbogățește solul cu azot. În același timp, natura diferită a acestor culturi — una dicotiledonată, cealaltă monocotiledonată — minimizează transmiterea bolilor între culturi, — explică fiul fondatorului fermei și directorul exploatației, Stepan Ciolkovski.

În ceea ce privește abordarea tehnologică, producătorii agricoli optează, de asemenea, pentru un echilibru între tradițional și modern. Aici nu se practică aratul în sensul tradițional, dar nici nu se respectă în totalitate tehnica no-till. Se apropie mai mult de strip-till: cu afânare profundă, două operațiuni de cultivare cu aplicarea îngrășămintelor și însămânțarea ulterioară.

Dar chiar și cu o tehnologie agricolă corectă, cultivarea reprezintă doar o parte a procesului. La „Kolos”, gândesc mai amplu — în termeni de ciclu de producție complet, care nu se încheie pe câmp.

— Pentru a încheia ciclul de producție — de la însămânțare până la recoltare — mai trebuie să pregătim produsele pentru vânzare. Cerealele trebuie curățate, uneori uscate, depozitate și abia apoi vândute, — spune fermierul.

Tocmai această conștientizare — că afacerea agricolă nu se limitează la cultivare — a constituit premisa pentru următorul pas în dezvoltarea fermei: construirea unui siloz.

Trei milioane pentru conductă sau independența proprie — alegerea gospodăriei

Trebuia să decidem ce echipament să alegem și, mai ales, să ne hotărâm asupra tipului de combustibil. Un factor important care a determinat renunțarea la arderea gazului a fost nu doar prețul acestuia, ci și costul racordării la rețea.

— Conducta de gaz se afla în apropiere, trebuia să instalăm aproximativ 300 de metri de rețea. Dar, conform estimărilor preliminare, acest lucru ne-ar fi costat o sumă frumușică — aproximativ 3 milioane de grivne — își amintește Stepan Ciolkovski. — Și acestea nu sunt încă toate cheltuielile…

Costul unei astfel de soluții era exorbitant și, în același timp, nu oferea fermei flexibilitatea pe care o asigură utilizarea combustibililor alternativi. Așadar, după analizarea diferitelor variante, fermierii au instalat un nou complex de uscare a cerealelor, care include un uscător de cereale de producție ucraineană „Lubnimash” și un generator de căldură automat pe combustibil solid de la Greco Group, conceput pentru pelete de lemn, al căror preț varia între 10 și 13 mii de grivne pe tonă. 

În centrul acestui sistem integrat și bine coordonat se află modulul termic al complexului de uscare Greco Group care s-a integrat perfect în structura silozului și răspunde în timp real la cerințele procesului.

— Cazanul pe combustibil solid de la noi este complet automatizat și funcționează împreună cu uscătorul ca un sistem unic. Acesta se adaptează la regimurile de temperatură setate și reglează singur alimentarea cu combustibil: dacă este necesar să se mențină, să zicem, 50–60 de grade, atunci asigură exact acest nivel de căldură, fără fluctuații. Instalația energetică pe biocombustibil se adaptează cu precizie la condițiile de uscare — umiditatea boabelor, cultura și regimul de funcționare necesar — explică Stepan Tsiolkovsky.

Potrivit fermierului, un rol decisiv îl joacă aici gradul ridicat de automatizare, datorită căruia întreținerea complexului necesită mai puțin personal, fără a se pierde controlul asupra tuturor parametrilor tehnologici.

— La noi totul funcționează automat: noaptea este suficientă o singură persoană, iar ziua — două. Noi doar supraveghem procesul, fără a interveni în el. 

Acesta este un scenariu perfect realist pentru un generator de căldură pe combustibil solid, iar un aspect deosebit de important este faptul că echipamentul se adaptează bine la diferite tipuri de combustibil.  

— Conform calculelor, aveam nevoie de aproximativ 300 de tone de pelete pe sezon, dar, de fapt, am folosit doar vreo 50. Restul l-am înlocuit cu combustibil propriu — deșeuri de porumb: știuleți, boabe măcinate, făină, praf. Am păstrat toate acestea după recoltare și le-am folosit pentru uscare, — explică Stepan Ciolkovski. Și adaugă: — Acest know-how al nostru a redus de câteva ori costul procesului. Adică costul de producție al uscării s-a redus de 4 ori față de ceea ce ne așteptam.

În acest scop, s-a modificat în mod deliberat chiar și abordarea privind recoltarea, crescând procentul de impurități din cereale pentru a obține mai multă materie primă pentru combustibil. Deșeurile uscate și curățate erau transformate într-o sursă de energie de sine stătătoare. 

— Umplem buncărul — aproximativ 8 tone de deșeuri de porumb — iar apoi combustibilul este alimentat automat. O dată la cinci zile avem o oprire programată de 2–3 ore — curățăm cazanul și uscătorul. Este important faptul că și punerea în funcțiune s-a desfășurat foarte rapid: deja în a treia zi lucram, băieții noștri s-au învățat în trei zile și apoi s-au descurcat singuri, — povestește Stepan Ciolkovski.

Această inovație a fermierilor prezintă un detaliu important: sistemul de încălzire al complexului a făcut față cu ușurință unei sarcini neobișnuite pentru el. Acesta a fost reglat astfel încât să funcționeze eficient nu doar cu pelete standard, ci și cu combustibil alternativ produs la fața locului.

— Generatorul de căldură este echilibrat corespunzător în ceea ce privește alimentarea cu combustibil și aer, de aceea funcționează stabil în regimurile setate și îndeplinește pe deplin sarcinile care i-au fost atribuite. Pentru ferma noastră, aceasta este, fără exagerare, o soluție „de aur”, — concluzionează fermierul. 

Fără a pune în pericol calitatea: îndoieli care nu s-au confirmat

Propria instalație de uscare a permis fermei să privească într-un mod diferit cheltuielile care, anterior, practic „mâncau” profitul. Diferența dintre producția proprie și serviciile oferite de silozuri s-a dovedit a fi decisivă. Dacă la „Kolos” uscarea costă aproximativ 600–800 de grivne pe tonă, în cazul serviciilor externe aceste cheltuieli cresc de câteva ori.

— Anul trecut, în lunile septembrie–octombrie, s-au înregistrat în anumite perioade ploi frecvente și supra-umidificarea solului, iar cantitatea de precipitații a atins în unele zone 120–180% din media climatică; prin urmare, porumbul a ajuns la instalația de uscare cu un conținut de umiditate foarte ridicat — adesea între 26 și 32%. În astfel de condiții, uscarea la silozuri costa între 2 și 4–5 mii de grivne pe tonă. Dacă pentru o tonă de porumb se plăteau aproximativ 8 mii de grivne, iar jumătate din preț trebuia dat pentru uscare — economia devine evidentă. De aceea, multe gospodării pur și simplu nu au luat cerealele de pe câmp: conform estimărilor noastre, până la 40% din porumb a rămas până în primăvară, — explică Stepan Ciolkovski. 

În ciuda atractivității economice evidente, la început, fermierii aveau temeri cu totul practice — în primul rând în ceea ce privește calitatea cerealelor după uscare.

— Ne-am propus să prelucrăm porumbul recoltat într-o singură trecere și să obținem un produs de calitate. Totuși, ne făceam griji dacă, folosind combustibil alternativ, vom reuși să asigurăm o ardere corectă. Dacă procesul nu decurge corect, ar putea apărea fum, funingine și, în consecință, un miros neplăcut în boabe.

Acest lucru ar fi putut afecta caracteristicile comerciale ale cerealelor. Pentru o exploatație orientată către piață, acesta a fost un factor decisiv.

— Uscătorul și cazanul și-au îndeplinit pe deplin sarcina — au funcționat constant, menținând temperatura setată fără fluctuații, așa că am reușit să terminăm totul dintr-o singură trecere și fără pierderi de calitate — spune mulțumit Stepan Ciolkovski.

Tocmai această stabilitate permite lucrul chiar și la un nivel de umiditate de 26–32%, fără a se obține boabe crăpate sau arse. La finalul sezonului, ferma a obținut o producție de calitate, gata de vânzare, fără pierderi și fără cicluri suplimentare de uscare. 

— Pentru noi este esențial să respectăm parametrii normativi de umiditate, deoarece de aceasta depind atât depozitarea, cât și comercializarea ulterioară a cerealelor. Ne orientăm către standardul de 14,5%, dar încercăm să ne menținem în intervalul 13–14%, pentru a avea o marjă de siguranță. Nu permitem creșterea până la 15–16%, deoarece atunci cerealele își pierd calitatea. În același timp, înțelegem că indicatorii pot fluctua ușor în flux, dar în procesul de prelucrare se uniformizează și obținem un rezultat mediu stabil, — explică Stepan Ciolkovski.

În ceea ce privește comercializarea produselor, în acest sezon ferma a mizat în mod deliberat pe piața internă. Dacă înainte se exporta cereale, în special în Italia, acum economia logisticii s-a schimbat semnificativ: conform calculelor lui Stepan Ciolkovski, costul transportului a crescut de la 45–50 de euro la 60–80 de euro pe tonă, ceea ce a afectat în mod semnificativ rentabilitatea finală. La aceasta se adaugă cheltuielile pentru ambalare, organizarea transporturilor și formalitățile vamale, care cresc și mai mult costul de producție al exportului.

În schimb, echipamentul de uscare și-a dovedit pe deplin utilitatea. Potrivit fermierului, complexul are o capacitate de producție cuprinsă între 300 și 500 de tone de cereale pe zi, în funcție de cultura respectivă și de umiditatea acesteia. Și, deși soia și porumbul rămân culturile principale ale fermei, capacitățile tehnice ale complexului sunt mult mai extinse.

— Suntem pregătiți să oferim servicii altor exploatații agricole. Putem usca diverse culturi: de la rapiță, orz, grâu, floarea-soarelui, soia și porumb.

Un sistem integrat, de la câmp până la uscător, sau noua economie agricolă

Un element distinct al eficienței complexului de la „Kolos” a fost organizarea corespunzătoare a logisticii în timpul recoltării. Încă de la început, ferma a adoptat principiul funcționării neîntrerupte a uscătorului, ceea ce permite încărcarea uniformă a echipamentului, evitarea perioadelor de inactivitate și asigurarea unei calități stabile a cerealelor. Având în vedere că volumele recoltate depășesc productivitatea zilnică de uscare, aici s-au prevăzut capacități tampon pentru stocarea materiei prime — acest lucru permite funcționarea indiferent de condițiile meteorologice și neîntreruperea procesului de prelucrare.

— Am conceput tehnologia încă de la început astfel încât uscătorul să funcționeze neîntrerupt — astfel se asigură o calitate stabilă și economii de energie. În timpul recoltării funcționează două combine, iar volumul recoltat este mai mare decât putem usca într-o zi, de aceea dispunem de două rezervoare de câte 200 de tone și de un hangar unde depozităm porumbul umed. Acest lucru ne asigură o rezervă pentru 3–4 zile de lucru: chiar dacă plouă sau utilajele nu pot ieși pe câmp, uscătorul nu se oprește. În total, în sezonul trecut am uscat toată porumbul — aproximativ 7800 de tone — în 26–28 de zile, — calculează Stepan Ciolkovski.

O astfel de abordare permite integrarea tuturor etapelor — de la recoltare până la uscarea cerealelor — într-un singur sistem coordonat, în care tehnologia, logistica și aspectele economice funcționează în armonie și se completează reciproc.

În același timp, instalarea propriului complex de uscare a cerealelor alimentat cu combustibil alternativ a reprezentat pentru „Kolos” nu doar o modernizare a bazei tehnice, ci o decizie strategică care a schimbat însăși abordarea planificării producției. Ferma a trecut, de fapt, de la dependența de servicii externe — silozuri, costul energiei și factorii meteorologici — la un model în care etapele cheie ale prelucrării cerealelor se află sub control intern complet. Tocmai acest lucru a permis revizuirea structurii culturilor și punerea accentului pe o cultură mai complexă din punct de vedere tehnologic, dar profitabilă din punct de vedere economic — porumbul.

— Având propriul nostru uscător, ne planificăm producția într-un mod diferit. Înainte, împărțeam câmpurile noastre în trei parcele și le cultivam după următorul sistem: doi ani de soia și un an de porumb, adică soia ocupa o suprafață mai mare. Acum am mărit suprafața destinată porumbului — anul acesta este de 850 de hectare, în timp ce am semănat 550 de hectare de soia. Înțelegem că putem prelucra cerealele la o calitate superioară, așa că planificăm să uscăm aproximativ 10 mii de tone de porumb. În ceea ce privește soia, sperăm să ne descurcăm fără uscare, dar totuși are nevoie de curățare, — explică Stepan Ciolkovski.

Aceste cifre nu sunt doar simple date statistice. Ele demonstrează cum, grație unei organizări bine gândite și a tehnologiei, ferma a reușit să pună la punct un proces stabil, în care calitatea, rapiditatea și eficiența economică funcționează în armonie.

Un parteneriat care face față sarcinilor sezoniere

Primul sezon de funcționare al noului complex de uscare a cerealelor pentru exploatația agricolă „Kolos” a fermierului Z.M. Ciolkovski a reprezentat nu doar o testare a tehnologiei, ci și o verificare a fiabilității întregului sistem — de la echipamente până la asistența tehnică. Și, după cum recunoaște Stepan Ciolkovski, nu s-a putut face fără apeluri la specialiști, dar aceasta a fost mai degrabă o parte a procesului de adaptare decât o problemă critică. Fermierii au fost plăcut surprinși de rapiditatea cu care a reacționat serviciul de asistență al Greco Group. Potrivit lui Ciolkovski, asistența nu a fost una formală, ci cu adevărat operativă.

— Pe parcurs, am beneficiat de consultanță, inclusiv în ceea ce privește utilizarea deșeurilor de porumb în generatorul de căldură pe combustibil solid de la Greco Group, — subliniază fermierul. — Și încă câteva detalii. Când s-a defectat unul dintre senzori, la doar două ore după ce am contactat compania, specialiștii au adus și instalat unul nou, — își amintește fermierul.

Acest nivel de servicii a constituit pentru fermă un argument suplimentar în favoarea unei alegeri corecte. La finalul sezonului, colaborarea nu s-a încheiat — centrala termică principală a sistemului trebuia pregătită pentru următorul ciclu de funcționare, iar această sarcină a fost asumată de producătorii acesteia.

— Este vorba despre o curățare completă și o revizie a componentelor funcționale, — spune fermierul. — În final, echipamentul revine practic la starea „ca nou” și este pregătit pentru sezonul următor.

Din propria sa experiență de mulți ani, Stepan Tsiolkovsky știe că nu este ușor să găsești un partener de încredere. Fermierul se bucură sincer că totul a ieșit bine cu complexul de uscare a cerealelor și, în special, cu implementarea unei surse alternative de energie.

— Le recomand fără rezerve colegilor care se află în procesul de alegere a echipamentelor de uscare pe combustibil alternativ: cazanele pe combustibil solid de la Greco Group — aici calitatea, și serviciile, și înțelegerea reciprocă — la un nivel ridicat, — spune Ciolkovski după un an de exploatare a echipamentului și de colaborare cu producătorul.

Această alegere nu a fost însă una ușoară. De aceea, agricultorul înțelege foarte bine îndoielile și neliniștile pe care le trăiește fiecare fermier în această situație. Înainte de a se opri asupra unei decizii concrete, ferma „Kolos” a parcurs un lung drum de căutări și verificări. 

— Am analizat îndelung diferite opțiuni, am vizitat alte ferme, am observat cum funcționează totul în condiții reale și, sincer să fiu, la început nu aveam încredere deplină. Dar, în final, am obținut nu doar un echipament separat, ci un sistem echilibrat, în care uscătorul și generatorul de căldură funcționează ca un tot unitar — și, de fapt, toată economia și eficiența sunt deja de partea fermierului. În concluzie, această soluție a devenit nu doar o modernizare tehnologică, ci un punct de cotitură care a schimbat abordarea întregii producții și economia fermei — rezumă Stepan Ciolkovski.

Experiența fermei „Kolos” a fermierului Z.M. Ciolkovski arată că investițiile în producția proprie de cereale și trecerea la combustibili alternativi pot nu numai să reducă costurile, ci și să ofere un control deplin asupra calității și ritmului de producție. De la structura culturilor până la vânzarea finală a cerealelor — fiecare etapă funcționează acum în cadrul unui sistem unic, echilibrat intern. Acest lucru oferă fermierilor un avantaj strategic, care permite fermei să funcționeze cu încredere chiar și în condiții dificile de piață și meteorologice.